Etapele dezvoltarii identitatii personale
De cand ne nastem si pana la finalul vietii, parcurgem anumite etape caracteristice varstei, care au rolul de a ne forma si structura identitatea personala.
Exista o credinta gresita asupra faptului ca, un bebelus sau un copil de doar cativa anisori, nu intelege, nu cunoaste, nu face diferente sau nu selecteaza informatia care ii vine din exterior. Nimic mai gresit decat atat, deoarece inca din primul an de viata copilul incepe sa-si inteleaga nevoile si se confrunta cu sarcini menite sa-l formeze pentru ceea ce va deveni ulterior. Felul in care sunt insusite fiecare dintre aceste etape, ii va dezvolta capacitatea de a confrunta viata, ii va dezvolta personalitatea si il va ajuta sa se raportezez in relatiile interumane.
Astfel, este important sa cunoastem caracteristicile fiecarei etape si sa tinem cont de ele, din dorinta de a forma copii sanatosi, cu un echilibru psihologic si mental.
Conform teoriei lui Erikson, exista 8 stadii de dezvoltare caracterizate de crize si conflicte, necesare a fi infruntate si solutionate corespunzator. In caz contrar, fiind analizate ulterior, se pot identifica in procesul terapeutic anumite cauze care au condus la depresie, anxietate, furie etc. De asemenea, neparcurgerea corespunzatoare a unor etape pot genera si afectiuni de natura psihosomatica (ulcer, astm, tiroida etc).
1. In primul an de viata se desfasoara ceea ce, in termeni de specialitate, se numeste etapa infantila, in care apar doi poli si anume incredere versus neincredere:
Caracteristici: interdependenta stransa fata de parinti, copilul avand nevoie vitala ca acestia sa-l ingrijeasca. El incepe sa-si cunoasca nevoile, dar in acelasi timp, identifica si nevoile celor din jur, in special ale mamei. Este important sa i se ofere bebelusului atentie sporita, multa dragoste si rabdare, deoarece in acest fel el isi va forma sentimentul de incredere in lumea inconjuratoare si in propriul corp, ceea ce duce ulterior la o adaptare optima la viata sociala.
2. Perioada cuprinsa intre 1 si 3 ani se numeste copilaria timpurie, cu cei doi poli ai sai si anume, incredere versus indoiala.
Caracteristici: copilul incepe sa mearga, sa apuce lucruri, sa experimenteze.Daca i se incurajeaza initiativa si este lasat sa se desfasoare, fara a fi incarcat de anxietatea parintilor, atunci copilul isi va dezvolta un grad de autonomie, care il va ajuta ulterior sa exploreze mediul si sa isi manifeste individualitatea. Daca este descurajat, supraprotejat sau se va face haz de incercarile lui inocente dar stangace, atunci copilul va dezvolta indoiala si rusinea. Nu va avea incredere ca poate face lucrurile singur si ii va rusine de abilitatile sale.
3. Perioada intre 3 si 6 ani este numita copilaria mijlocie si este caracterizata de cei doi poli: initiativa versus sentimentul de vina.
Caracteristici: in continuare, parintii sunt responsabili de a-i incuraja copilului initiativele si de a-i dezvolta curiozitatea si imaginatia. Desi uneori este o sarcina foarte grea pentru parinti, deoarece au tendinta de a proteja si de a feri copilul de eventuale greseli pe care ei le considera iminente, totusi este important sa inteleaga nevoia copilului separata de nevoia lor de control. Astfel, copilul are sansa de a se dezvolta intr-o maniera libera, conforma nevoilor si dorintelor sale. In caz contrar, se dezvolta inhibitia si sentimentul de culpa, fiind rusinat de initiativele sale, deoarece ele au fost descurajate. Desigur, e important ca parintii sa ramana la un model de disciplina si sa-i insufle copilului anumite interdictii, insa acestea sa fie impachetate cu multa dragoste si intelegere ( de cele mai multe ori se recurge la penalizare verbala sau chiar corporala, ceea ce este distructiv pentru copil), astfel incat copilul sa le integreze fara repercusiuni negative si sa fie adaptat social. De mentionat aici ca apare curiozitatea sexuala a copilului, care trebuie tratata corespunzator si nu trecuta cu vederea.
4. Etapa latenta sau varsta scolara este cuprinsa intre 6 si 12 ani, cu harnicia versus inferioritatea.
Caracteristici: nevoia copilului de a produce, de a fi util, de a construi ceva propriu si personal,de a-si utiliza cunostintele dobandite in special prin intermediul scolii, apar rezultatele scolare si apare pentru prima data nevoia de comparare sociala. Astfel, daca parintele are tendinta de a-si compara copilul cu cel al vecinului, sau de a-i evalua rezultatul in functie de rezultatele altora, s-ar putea sa dezvolte in copilul sau sentimentul de inferioritate. Daca insa este apreciat pentru ceea ce face si ceea ce poate, acceptandu-l exact asa cum este, ii dezvolta increderea in capacitatile proprii si sentimentul succesului.
5. Adolescenta cuprinsa intre 12 si 18/20 ani are la baza crearea identitatii personale si vocationale, cu claritatea rolurilor pe care le indeplineste. Astfel, identitate versus confuzie, toleranta versus respingere sunt polii care caracterizeaza acest stadiu.
Caracteristici: provocarea educationala a parintilor este de a-si insoti (a-l insoti nu inseamna a-i sugera cum sau cine sa fie, ci a-l intelege si accepta cu ceea ce este el cu adevarat) adolescentul intr-o calatorie spre ”cine este el?”, definitoriu pentru aceasta perioada fiind asumarea rolurilor si insusirea lor, daca vorbim de o dezvoltare sanatoasa. In acest context, copilul va dezvolta apartenenta la un grup social si va fi capabil sa-i accepte pe ceilalti, acceptandu-se totodata si pe sine, dezvoltand toleranta si gandirea flexibila. Daca ne confruntam cu parinti supraprotectivi pana la aceasta varsta, atunci adolescentul va dezvolta un conflict interior cu sine insusi, el dorind sa faca anumite lucruri, insa fiind inhibat de prezenta adulta si parentala, care nu ii permite sau ii imputa propriul model. Astfel, va respinge mediul social, va fi incapabil sa ia decizii proprii pentru ca va fi confuz in ceea ce-l priveste, ba mai mult nu va reusi sa-si asume roluri si va dezvolta dificultati ca adult.
6. Etapa tanarului adult sau tineretea intre 18/20 – 30/35 ani, insotita de intimitate versus izolare.
Caracteristici: am ajuns intr-un stadiu in care tot ceea ce s-a cladit pana la aceasta varsta isi spune cuvantul. Pentru a trai intimitatea este important felul in care te raportezi la relatiile interpersonale. Daca nu dezvolti intimitatea, nu ajungi sa traiesti complet aceasta varsta. Exista cateva nevoi fundamentale ale fiintei umane, printre care si trebuinta sexuala si afectiva. Daca ele sunt anihilate din diverse motive, apar tulburari psihologice si psihosomatice. De aceea, daca tanarul adult este dezvoltat corespunzator din punct de vedere psihologic si mental, el va avea relatii intime, isi va cauta si va gasi un partener care sa-i satisfaca nevoile afective si sexuale, va avea prieteni si va trai frumos in social. In caz contrar, se va izola, va trai cu credinta absolutista ca nu este adecvat si nu corespunde mediului sau ca nu exista nimeni care sa ii corespunda lui. Va suferi de singuratate sau va dezvolta o dependenta nociva fata de putinele persoane cu care este in contact. Daca acestea se vor retrage din viata lui, poate ajunge chiar pana la depresie, tentative de suicid sau alte tulburari de comportament.
7. Varsta adulta, 35-65 ani este caracterizata de reproducere/ realizare versus stagnare.
Caracteristici: inca de la etapa precedenta apare in plan satisfactia profesionala, insotita de diversitatea activitatilor de ordin social sau profesional. Acestea ii determina individului satisfactia pentru propria persoana si motivatie spre evolutie. Apare nevoia de a reproduce (in sensul de a da nastere si a creste copii), insa implinirea ca fiinta umana se face prin dobandirea unei impletiri armonioase intre nevoi si dorinte, succese si realizari, roluri sociale si profesionale, rezultate profesionale dar si personale.La polul opus, este persoana care inca nu si-a gasit un sens si o motivatie pentru a evolua, o persoana cu dificultati de relationare si adaptare.
8. Dupa varsta de 65 de ani apare batranetea, incununata de integritate versus disperare.
Caracteristici: daca batranul de azi este copilul de ieri iubit, apreciat, cu un trai armonios, atunci isi va trece in revista toate realizarile vietii si se va simti satisfacut si implinit. Daca batranul de azi este copilul care nu a devenit adult deoarece tanjea la ”a primi”, atunci se va pendula prin fata sa disperarea si va incerca din rasputeri sa opreasca timpul in loc, parca inca asteptand ”sa mai poata face ceva”. Perioada aceasta este insotita fie de liniste sufleteasca, impacare cu sine si iubire pentru cei din jur, bucurandu-se de ei, fie de deznadejde.
"Asa cum un copil nu se teme de viata, nici un adult echilibrat nu se va teme de moarte" (Erikson)